duminică, 25 martie 2012

Îmi trebuie un hidrofor…nemțesc

Vorba cum ca atunci când necuratul îÅŸi bagă coada totul se năruie, e cat se poate de adevărată. Probabil tot vreun păţit a spus-o si mare dreptate a avut! Zau, am trăit-o si eu săptămâna trecuta. Tăind frunza la câini intr-una din zile, mă gândesc eu sa mă duc la vara mea. Mă îmbrac frumos si am plecat. Când am ajuns, Ramona era in gradina udând florile cu stropitoarea. Se bucură grozav când mă vede si entuziasmata, îmi spune sa mergem in spatele casei sa ne jucam cu mingea. Eu sunt de acord. Mergem acolo si ne distram grozav lovind mingea de tot ce era împrejurul nostru dar in tot acest timp, eu fiind cu ochii pe geamul deschis de la subsol unde era pivniÈ›a. Ei, face Ramona cum face si da mingea acolo( sa va mai spun ca de asta mă temeam?)

In fine, intram in casa si coboram la subsol, sa luam mingea. Era destul de întuneric dar am reuÈ™it sa găsim mingea in colt, langa hidrofor. Bucuroasa, mă reped sa o iau de acolo dar pentru ca spaÈ›iul dintre perete si hidrofor nu era prea mare, a trebuit sa mă forÈ›ez un pic pana sa ajung la mingea. Când in sfârÈ™it am izbutit, m-am retras dar fără sa sesizez ca am atins butonul de mărire a vitezei de alimentare a hidroforului. Am remarcat eu ca acesta a început sa scoată un zgomot mai alert dar nu am dat mare importanta, am crezut ca aÈ™a e firesc. Știam ca e un hidrofor nemÈ›esc cumpărat de unchiul meu si am crezut ca „aÈ™a” merg astea din afara. Bun…ne luam mingea si plecam, lăsând hidroforul mergând. Mie tot mi se părea straniu acel zgomot. Era parca un vulcan gata sa erupă dar cu un capac deasupra si astfel, lava nu avea cum sa fie expulzata. Mă rog, las si asta in urma si ieÈ™im afara. Începem sa ne jucam iarăși cu mingea dar am auzit deodată o frântura de zgomot. Nu a fost foarte tare dar pentru ca era in apropiere am reuÈ™it sa o auzim. Eu m-am gândit instantaneu ca s-o fi întâmplat ceva cu hidroforul. Frica mi s-a confirmat când am coborât si frumoasa „maÈ™inărie” era moarta, la propriu. Nici un sunet, nici o miÈ™care, lumina…nimic! Pe mine m-au luat niÈ™te călduri îngrozitoare. Oare ce făcusem? Pentru ca nimic nu părea  a fi ceva bun. Mai stăm un pic in jurul hidroforului, încercând sa aflam care e problema. Nimic. In final, decidem sa plecam si sa lăsam totul pe seama lui unchiu-meu când s-o întoarce. IeÈ™im din nou la soare si ne vedem in continuare de joaca noastră. După vreo doua ceasuri, îl vedem pe Petrica( unchiul meu) intrând pe poarta. Eu am inima la gât, nu È™tiu in ce ape se scaldă Ramona. In sfârÈ™it, vine la noi si Ramona începe sa-i spună( mai pe ocolite) ce s-a întâmplat. Unchiul Petrica intra in casa si se duce la subsol. După jumătate de ora, iese afara, negru de supărare. Ne spune ca am ars hidroforul; ca opÈ›iunea de mărire a vitezei se alege atunci când ai o cantitate de apa mai mare de scos si pentru asta trebuie sa setezi si conductele la aceiaÈ™i opÈ›iune. Ce am făcut eu e ca am activat fără sa È™tiu opÈ›iunea dar conductele au rămas neschimbate si de aceea, hidroforul s-a ars. Mamă, ce-am făcut! Trebuie sa-mi strâng toata alocaÈ›ia pentru a cumpăra un hidrofor nou unchiului meu…


hidrofor, hidrofor

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu